Ce se întâmplă în situația în care societatea ta comercială a fost radiată din evidențele Oficiului Registrului Comerțului dar încă mai aveai bunuri imobile pe societate? Cum le treci pe persoană fizică?
În ceea ce urmează vom prezenta dificultățile practice în soluționarea cererilor asociaţilor unei societăţi comerciale pentru constatarea dreptului de proprietate, prin transmiterea prin efectul legii, asupra imobilelor rămase după radierea societăţii în condiţiile art. 237 alin. 1 din Legea 31/1990.
Nu puține au fost situațiile în care, ulterior radierii societății din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, asociații au constatat că au uitat efectiv în patrimoniul societății radiate bunuri imobile. Există, de asemenea, situații, când, datorită lipsei de diligență, neglijență, inactivitate a societății, lipsită de îndeplinirea formelor legale, asociații unei societății au aflat de radierea societății doar ulterior radierii acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, bunurile imobile rămânând astfel în patrimoniul unei societăți radiate, precum și situații în care societățile au fost supuse procedurii insolvenței, însă bunurile imobile aflate în patrimoniul societății nu au fost declarate în cadrul procedurii.
În conformitate cu dispozițiile art.237 alin.13 din Legea nr.31/1990 privind societățile, republicată, ”bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în condițiile alin. (8)-(10), le revin acționarilor/asociaților”. Practic, are loc o transmitere ”prin efectul legii” a bunurilor societății în patrimoniul asociaților sau acționarilor acelei persoane juridice.
De asemenea, dispozițiile art.235 din Legea nr.31/1990 privind societățile, republicată, prevăd posibilitatea solicitării de către asociați și, respectiv a eliberării fiecărui asociat de către Oficiul Registrului Comerțului a unui certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în baza căruia asociații pot proceda la înscrierea bunurilor imobile în cartea funciară, însă doar până la momentul radierii societății din registrul comerțului, iar nu și ulterior. Aceasta deoarece de la data radierii societatea nu mai există ca persoană juridică, astfel încât Oficiul Registrului Comerțului nu mai poate elibera un astfel de certificat constatator, deoarece eliberarea unor astfel de înscrisuri se poate realiza doar în baza unor date înscrise în registru, iar o astfel de cerere de înregistrare mențiuni nu se mai poate formula ulterior radierii.
În mod evident, asociații nu au nici posibilitatea de a se adresa direct serviciului de carte funciară, deoarece chiar dacă dreptul de proprietate asupra acestor bunuri se transmite asociaților prin efectul legii, înscrierea în cartea funciară nu operează prin efectul legii, ci în baza unui act din care rezultă dreptul pretins pentru înscriere.
Astfel, conform prevederilor art.877 Cod civil drepturile reale imobiliare se dobândesc, se modifică și se sting numai cu respectarea regulilor de carte funciară, iar conform prevederilor art.885 alin.1 Cod civil ”drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea”
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.888 Cod civil, „înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă, a certificatului de moștenitor sau în baza unui alt act emis de autoritățile adminsitrative, în cazurile în care legea prevede aceasta”.
Ca atare, în considerarea dispozițiilor art.237 alin.13 din Legea nr.31/1990 și a dispozițiilor mai sus precitate, singura cale legală de urmat în vederea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate a asociaților rămâne demararea unei acțiuni în justiție având ca obiect constatarea transmiterii în favoarea lor a dreptului de proprietate asupra imobilelor existente în patrimoniul societăţii comerciale la momentul radierii şi intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.
În legătură însă cu acest demers juridic, de-a lungul timpul s-a conturat însă o practică neunitară cu privire la mai multe aspecte:
În ceea ce privește procedura de soluționare a unei astfel de cereri:
Într-o opinie, se susține că o astfel de cerere, prin care asociatul solicită să se constate că bunurile imobile au fost proprietatea societăţii, al cărei asociat era, şi că, în urma radierii acestei societăţi, dreptul de proprietate asupra bunurilor i s-a transmis conform disp. art. 237 alin. 13 din Legea nr. 31/1990 se judecă potrivit procedurii necontencioase, reglementate de art. 527 şi urm. C.proc.civ., deoarece este nevoie de intervenţia instanţei, dar nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.
Într-o altă opinie, se consideră că aceste cereri au caracter contencios, deoarece nu este vorba de acţiuni de tipul celor circumscrise procedurii necontencioase. În ipoteza în care reclamantul solicită soluţionarea cererii în baza art. 527 şi urm. CPC. se va face aplicarea art. 531 C.proc.civ.
În ceea ce privește competența de soluționare a acestor cereri în primă instanţă:
Într-o opinie, se susține că instanța competentă se stabilește în condițiile art. 94 lit. k) şi 95 C.proc.civ., după valoarea pricinii, putând fi judecătoria sau tribunalul – secția civilă, în argumentarea acestei opinii, avându-se în vedere natura civilă a acţiunii în constatare.
Într-o altă opinie, se consideră că, în cazul în care reclamantul sesizează instanţa de judecată în temeiul procedurii contencioase, competenţa aparţine tribunalului, în temeiul art. 63 din Legea nr. 31/1990.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă:
Într-o opinie, calitatea procesuală pasivă aparţine Oficiului Registrului Comerţului. În argumentarea acestei opinii, se arată că Oficiul Registrului Comerţului este chemat în judecată pentru opozabilitate. De asemenea, se consideră că s-ar putea aplica prin analogie procedura reglementată de art. 235 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, unde Oficiul Registrului Comerţului are obligaţia de a emite certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite. Art. 237 alin. 13 exclude posibilitatea ca statul să poată pretinde vreun drept asupra bunului, iar o altă persoană care să pretindă un drept asupra acestuia nu poate fi identificat.
Într-o a doua opinie, are calitate procesuală persoana care are vocație la dobândirea dreptului pretins de reclamanți sau cea care are un interes să conteste sau chiar contestă dreptul de proprietate al acestora.
Într-o a treia opinie, în cazul în care dizolvarea şi radierea au operat în temeiul art. 237 lit. e (societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii), devin aplicabile prevederile speciale ale art. 7 din Legea nr. 314/2001, a căror constituţionalitate a fost verificată prin Decizia nr. 841/2020 a CCR, precum şi dispoziţiile art. 477 Cod civil, calitate procesuală pasivă având Statul român. Cu privire la art. 7 din Legea nr. 314/2001, în practică a fost exprimată şi opinia potrivit cu care Legea nr. 360/2006 de modificare a art. 31 alin. 7 al Legii nr. 359/2004 (care reglementează efectele dizolvării de drept a societăţilor pentru nerespectarea obligaţiei privind preschimbarea certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscală) ar produce efecte şi asupra acestui text de lege.
Aspectele de practică neunitară mai sus menționate au fost puse în discuție și în cadrul întâlnirii președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curților de apel care a avut loc în perioada 16-17 septembrie 2021, în urma dezbaterilor conturându-se următoarele concluzii:
– în ceea ce privește competența materială, aceasta aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal (potrivit art.63 din Legea nr. 31/1990);
– cu majoritate (8 voturi pentru), în ceea ce privește tipul procedurii, în ipoteza în care nu sunt identificate persoanele care contestă dreptul de proprietate sau care ar putea pretinde un drept asupra bunurilor, aceasta este o procedură necontencioasă;
– având în vedere opinia majoritară cu privire la tipul procedurii, problema calității procesuale pasive nu se mai pune.
Ca atare, opinăm că pentru promovarea cu succes a unui astfel de demers practicienii dreptului ar trebui să țină seamă de următoarele aspecte:
câtă vreme acțiunea în constatare se referă la existența unui drept de proprietate ope legis, pretins a fi dobândit în condițiile speciale ale art. 237 alin (13) din Legea nt. 31/1990 (transmiterea bunurilor rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în condițiile alin. (8) – (10), către acționari/asociați), în ceea ce privește competența materială devin incidente prevederile art. 63 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora „cererile și căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competența instanțelor judecătorești, se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal.” De vreme ce acțiunea în constatare analizată se fundamentează pe un drept prevăzut de Legea nr. 31/1990, apreciem că aceasta intră în sfera de aplicare a normei speciale de competență.
Oficiul Registrului Comerţului nu are calitate procesuală pasivă.
Statutul și activitatea Oficiului Registrului Comerțului sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, principalele direcții de activitate fiind cele de ținere a registrului comerțului, de eliberare de înscrisuri și de informare, de arhivare a înscrisurilor în baza cărora se efectuează înregistrările în registrul comerțului, de asistență pentru persoanele fizice și juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, de editare și publicare a Buletinului procedurilor de insolvență. Ca atare, Oficiul Registrului Comerțului nu este parte la raportul juridic dedus judecății și nu poate interfera în niciun mod cu dreptul de proprietate a cărui constatare se cere prin acțiune, acesta nefiind o persoană față de care să se poată stabili existența unui drept potrivnic. Conform dispozițiilor legale în materie, Oficiul Registrului Comerțului este implicat în procedura dizolvării și a radierii, însă în cadrul acțiunii în constatare în discuție acesta nu poate fi implicat pe plan procesual, deoarece efectele juridice nu se pot produce decât față de subiectele raportului juridic, iar nu și cu privire la instituțiile/autoritățile cu atribuții în desfășurarea procedurii. De asemenea, potrivit Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, oficiile registrului comerțului nu au atribuții decât în legătură cu persoanele fizice autorizate, nu și cu privire la persoanele fizice care nu desfășoară o activitate profesională în mod organizat (cum sunt acționarii/asociații societății radiate), astfel încât nu putem discuta de existența unui raport institutional sau a unui raport juridic direct, generator de drepturi și obligații.
În ceea ce privește natura procedurii de soluționare, acțiunea în constatare poate fi soluționată în contradictoriu cu persoanele care contestă dreptul de proprietate sau care ar putea pretinde un drept asupra bunurilor, dacă sunt identificate astfel de persoane, în caz contrar aflându-ne pe tărâmul procedurii necontencioase.
Astfel de procese au fost gestionate pozitiv în favoarea clienților de către societatea civilă de avocați Lăncrănjan, Prodan și Asociații prin avocații specializați în drept comercial.